luni, 18 martie 2013

Caracterizarea lui Toma Alimos din balada cu acelasi nume

  În cântecele sale epice  poporul si-a cautat eroii, a preamarit faptele lor de curaj si vitejie, exprimându-si totodata dragostea, admiratia, respectul si recunostinta fata de acestia.
Un astfel de personaj este si Toma Alimos, 21421f513v eroul baladei haiducesti cu acelasi titlu. El este personajul principal, fiind prezentat în toate momentele actiunii. Este înfatisat mai întâi în mijlocul naturii încercând sa-si alunge singuratatea , apoi în confruntarea directa cu Manea, iar în finalul baladei în momentul mortii. Astfel, însusirile lui se dezvaluie treptat, de-a lungul actiunii, pe masura nararii faptelor.
Personajul este, asa cum precizeaza însusi autorul anonim, haiduc din Ţara de Jos ". Printr-un scurtportretreluat de trei ori în continutul baladeisunt evidentiate în mod direct, prin descrierecâteva din însusirile fizice si morale ale lui Toma, cum sunt statura impunatoare, întelepciunea si vitejia: "sade Toma Alimos, 21421f513v /haiduc din Ţara de Jos,/ nalt la stat,/ mare la sfat/ si viteaz cum n-a mai stat"/.
Daca sub aspect fizic se retin statura si ochii patrunzatori, însusirile lui morale sunt mult mai numeroase si contureaza un portret complex.
Haiducul iubeste natura si de aceea traieste în mijlocul codrului cu care este înfratit, deoarece îl ascunde de poteri :"ca-mi sunt mie fratiori,/ de poteri ascunzatori".
Cu toate acestea, el traieste puternic sentimental singuratatiideoarece, fire deschisasociabila siprietenoasa, duce dorul semenilor cu care simte nevoia sa comunicesa se confeseze, dar în lipsa acestora el închina murgului, armelor si codrului si se bucura când îl vede pe Manea.
Cu toate ca Manea îl acuza de niste pretinse vinovatii, sincer, prietenos si omenos, Toma îi raspunde boierului cu politete si bun-simt "multumescu-ti frate Mane."Cu calm si stapânire de sine , dar si cu un puternic simt alrealitatiiînchinat mai mult spre prietenie si întelegere decât spre cearta, el vrea sa înlature pricinile dusmanieisi,dovedind ospitalitate si omenieîi ofera frateste plosca:"Pân'atuncea, mai fârtate,/ da-ti mânia la o parte /si bea ici pe jumatate ca sa ne facem dreptate."
Corect si cinstit, crezându-i la fel si pe ceilalti oameni, Toma este o clipa imprudent, suficient ca ciocoiul sa-l înjunghie si sa fuga. Cu o uimitoare tarie morala si stapânire de sine îsi leaga rana, îl urmareste pe Manea si îl pedepseste, nu pentru a se razbuna, ci pentru a face dreptate în numele celor multi si asupriti pe care îi reprezinta. În felul acesta el îsi apara si demnitatea în numele careia actioneaza.
Pe cât de înversunate sunt dispretul si ura împotriva lui Manea, pe atât de de puternice sunt sentimentul prieteniei si devotamentul sau fata de cal si de tovarasii de haiducie: "Apoi, mare sa te duci,/ drumu-n codru sa apuci,/ pân' la Paltinii Trosniti/ unde-s fratii popositi"
Adevarata frumusete morala a haiducului se dezvaluie puternic în momentul mortii.El este o fire sensibila care iubeste natura si frumosul si de aceea doreste sa fie înmormântat în mijlocul ei, iar testamentul pe care-l încredinteaza calului dezvaluie un suflet duios, capabil de iubire, caci în acest moment gândul lui se îndreapta catre unul dintre fratii sai de haiducie si catre murgul care l-a slujit cu atâta credinta.
Desi a iubit viata, eroul nu se înspaimânta de moarte, ci o priveste cu seninatate, ca pe o lege a firii. Traieste doarregretul ca trebuie sa se desparta de viata traita intens, simbolizata de florile pe care si le doreste la cap si la picioare.
Prin totalitatea însusirilor lui, Toma Alimos întruchipeaza cele mai alese trasaturi ale poporului nostru :curaj ;Ivitejiedragoste pentru natura, ospitalitate, spirit de dreptate, demnitate, întelepciune, prietenie.

Amintiri din copilarie-rezumat capitolul 1,2,3,4


Partea I:
Ion Creangã, adult, incepe povestirea amintirilor din propria copilarie.
Incã de la inceput, naratorul fixseaza locul, satul Humulesti si timpul, varsta fericita a copilariei. Incepe prin a prezenta scoala din Humulesti. Copiii nu inteleg rostul scolii, sunt indaratnici si de aceea parintele Ioan “om vrednic si cu bunatate”, le aduce ca “dar de scoala noua” pentru a -i sili spre invatatura, “Calul Balan” si pe “Sf. Nicolai”. Preotul a instituit regula ca, in fiecare sambata sa fie ascultati la lectiile predate in saptamina respectiva apoi sa fie pedepsiti in functie de greselile facute. Prima pedepsita a fost chiar Smarandita, fiica preotului. Urmarea a fost ca toti scolarii au inceput sa invete.

Intr-una din zile primarul scoate oamenii la reparat drumul. Badita Vasile iese cu elevii sa dea o mana de ajutor. De fapt era un pretext pentru a –l lua pe Badita Vasile la armata. A fost prins cu arcanul, pus in catuse si dus la Piatra Neamt.

Pentru a urma scoala, Nica este trimis de mama sa Smaranda, sa continue scoala la Brosteni. Este dus la aceasta scoala impreuna cu verisorul sau Dumitru. Este dus intr-o lume complet noua careia copilul nu i se adapteaza. I se intampla o serie de fapte inedite : caderea in Ozana, taierea pletelor, statul in gazda la Irinuca unde se umple de raie urmat de daramarea casei acesteia urmata de fuga inapoi acasa cu pluta pe Bistrita.


Partea a-II-a
In aceasta parte scriitorul nareaza cateva din intamplarile foarte cunoscute ale copilariei sale: “La cirese “, “Pupaza din tei”, “La scaldat”

La cirese.
Nica se hotaraste sa se duca la varul sau Ion pentru a manca cirese. Pretextand ca vrea sa –l ia pe Ion la scaldat afla de la matusa Marioara ca acesta nu este acasa. Isi ia ramas bun de la matusa dupa care se strecoara in gradina si se urca in cires. Matusa Marioara il zareste, incepe sa -l ameninte, iar drept urmare Nica sare din cires si, pentru a scapa, incepe sa alerge printr- o plantatie de canepa. Urmarit de matusa, cei doi reusesc sa culce la pamant toata canepa cultivata. Nica a reusit sa scape sarind gardul,dar seara mos Vasile impreuna cu primarul au venit la parinti pentru a cere daune pentru canepa si cirese. Nica primeste “o chelfaneala “ zdravana de la tatal sau pentru stricaciunile produse de el.

Pupaza din tei.
Intr-o dimineata mama lui,Smaranda, il trezeste pe Nica inainte de rasaritul soarelui,cand era somnul mai dulce, ca sa nu-l spurce “ cucul armenesc”. Smaranda il trimite pe Nica sa duca mancare oamenilor angajati la prãsit. Pe drum ,Nica se abate pe la teiul in care isi avea pupaza cuibul cu gandul s-o prinda. Cand o vede, se sperie de creasta ei si ii da drumul in scorbura.Pune in gura scorburii o lespede si pleaca sa duca mancare lingurarilor. La intoarcere prinde pupaza si o ascunde acasa in pod.Dupa doua zile, de frica sa nu fie prins ,Nica se duce cu pupaza la iarmaroc sa o vanda. Un mosneag, sub pretext ca vrea sa cumpere pupaza,o dezleaga si ii da drumul. Nica ii cere mosneagului sa ii plateasca pasarea. Mosneagul incearca sa-l potoleasca si-l ameninta in final ca-l va duce la taica-sau. Speriat,Nica fuge acasa. Ajuns acasa,fratii ii spun ca parintii sunt plecati la targ,iar matusa Mariuca ridicase tot satul din pricina pupezei.Dar tocmai atunci, se aude pupaza, care canta.

La scaldat.
Intr-o zi,Smaranda il roaga pe Nica sa o ajute.El promite sa stea acasa,dar in gandul lui planuieste sa plece la scaldat.Smaranda vazand ca baiatul nu mai este acasa, se duce la balta si-l vede tolanit in pielea goala pe nisip. Ea asteapta sa intre in apa, apoi ii ia toate hainele. Nica se gandeste cum sa ajunga acasa fara haine. O ia prin papusoi, prin gradinile oamenilor, il latra cainii, apoi ajunge, cu chiu cu vai, in ograda casei sale.Dupa aceasta intamplare, Nica devine ascultator si harnic,pana cand, impresionata, Smaranda il iarta.


Partea a III – a
Nica este acum adolescent,urmeza cursurile Scolii Domnesti din Targu Neamtului, apoi pe cele de la Scoala de Catiheti din Falticeni. Desprinderea de sat se realizeaza pentru o perioada mai lunga, urmarind procesul formarii lui Nica, raporturile lui cu viata sociala, cu noii colegi de scoala, intre care Ion Mogorogea, varul sau, Gatlan, Trasnea, Oslobanul, impreuna cu care statea in gazda la Pavel Ciubotarul, unde isi aduceau merinde de acasa si se ingrijeau iarna de lemne de foc.

Partea a IV – a
La inceputul acestui capitol se fixeaza timpul actiunii, toamna anului 1855 si spatiul, satul Humulesti. Dorinta Smarandei era ca baiatul ei sa devina popa si de aceea insistã sã plece la Seminarul de la Socola.